Tipuri de ochi uscați

În articolul nostru anterior, am rezumat ce este ochiul uscat, care sunt cauzele și simptomele. Am menționat că sursa problemei este fie reducerea producției lacrimogene, fie evaporarea rapidă a lacrimilor. Acum vom analiza tipurile de ochi uscați pe care le putem întâlni.

Filmul lacrimal care acoperă suprafața ochilor noștri poate fi împărțit în trei părți: stratul mucos (interior) cel mai apropiat de suprafața ochiului, care asigură aderența lacrimii; partea majoră a stratului apos (mijlociu) este produsă de glanda lacrimală; și stratul lipidic cel mai extern (uleios) produs de glandele Meibom. Acesta din urmă are rolul de a preveni evaporarea lacrimilor și umezirea pleoapelor. Fără el, lacrima s-ar evapora aproape de 10 ori mai repede de la suprafața ochiului. 

Pe baza prezenței sau absenței simptomelor, sindromul ochiului uscat poate fi determinat de un deficit de lacrimi, fie acestea se evaporă prea repede de pe suprafața ochiului. De asemenea, există și posibilitatea de a apărea și ambele cauze în același timp.

Ochi uscați - deficit de lacrimi

Termenul medical folosit în acest caz este de Sindrom Sjogren. Acesta se manifestă prin uscăciunea ochilor și a gurii și este asociat cu boli autoimune precum lupus sau spondilită. Printre alte motive ale deficitului de lacrimi apar inflamațiile, tumorile, traumatismele, anumite tratamente medicamentoase. În acest caz, hidratarea ochilor trebuie realizată prin lacrimi artificiale.

Ochi uscați - evaporare rapidă a lacrimilor

Acesta este și cel mai frecvent tip de ochi uscați. În acest caz stratul uleios, lipidic al stratului lacrimal este produs în cantitate redusă de către glandele Meibom situate în pleoapele inferioare și superioare. Evaporarea filmului lacrimal de pe suprafața oculară este crescută, deși producția lacrimogenă este adecvată. Acest fenomen apare în urma unei inflamații la nivelul glandelor, sau a unor traumatisme.

Ochi uscați - deficit de lacrimi și evaporare rapidă

În practică, în multe cazuri este dificil să se facă distincția între cele două grupuri, iar în marea majoritate a cazurilor sunt prezente împreună. Desigur, există mai multe teste de diagnostic disponibile pentru a vă ajuta să diferențiați între cele două tipuri, pe care le vom acoperi într-un articol separat. Toate cele de mai sus sunt caracteristice acestei categorii, iar simptomele pot fi amestecate și poate fi necesară o combinație de terapii.