Peste 60 de ani

Ochii uscați

În articolele anterioare, am discutat mai detaliat despre boala ochiului uscat la vârste înaintate.

Cataracte

În articolul nostru anterior (cataracta), am discutat mai detaliat despre faptul că cea mai frecventă afecțiune oculară care afectează generația mai în vârstă este încărunțirea naturală a cristalinului, care poate duce la o pierdere treptată a vederii clare, ceea ce duce la reducerea vederii și, în cele din urmă, la orbire. Mulți oameni întreabă la ce vârstă se dezvoltă boala, așa că este important să subliniem că nu există o vârstă anume, deoarece cataracta poate fi congenitală sau, în combinație cu alte boli, poate afecta persoanele în adolescență sau la vârsta mijlocie. De asemenea, se poate spune că procesul natural de îmbătrânire face ca lentila să-și piardă elasticitatea și transparența, ceea ce împiedică retina să formeze o imagine clară. Mai mult de jumătate dintre persoanele cu vârste cuprinse între 65 și 75 de ani vor fi afectate în cele din urmă de această problemă.

În ceea ce privește simptomele, cataracta este nedureroasă și nu provoacă scurgeri, roșeață sau mâncărimi. Principala plângere este o deteriorare treptată a vederii, vedere încețoșată, senzația că culorile și contrastele nu mai sunt ceea ce erau, ca și cum ai privi printr-o "cortină".

Diagnosticul poate fi pus relativ repede. În funcție de partea cristalinului în care se produce opacifierea, există diferite tipuri de cataractă. Mulți oameni speră că există picături pentru ochi în terapia cataractei care pot încetini sau opri procesul, dar singurul tratament recunoscut și practicat la nivel internațional este intervenția chirurgicală. Operația de cataractă este una dintre cele mai frecvente și mai eficiente proceduri chirurgicale, care implică implantarea unui cristalin artificial după îndepărtarea cristalinului. În zilele noastre, în loc să se aștepte apariția orbirii, intervenția chirurgicală electivă se efectuează la un moment dat, în colaborare cu pacientul, conform protocoalelor oftalmologice. Intervenția chirurgicală are puține contraindicații, poate fi efectuată la aproape orice vârstă, poate fi efectuată sub anestezie locală și, cu excepția copiilor, nu necesită anestezie. Mai mult de 95% dintre operațiile de cataractă sunt lipsite de complicații, cu rezultate aproape imediate.

Glaucom

Glaucomul este o boală cauzată de distrugerea treptată a fibrelor nervului optic (nervul care "leagă" ochiul de creier). Glaucomul este a doua cea mai frecventă cauză de pierdere severă a vederii în lume, așa că în cele ce urmează vă prezentăm un foarte scurt rezumat al celor mai importante date despre acest grup de boli. Echilibrul dintre producția și drenajul umorii apoase este responsabil pentru menținerea presiunii intraoculare, iar atunci când acesta este perturbat, presiunea intraoculară poate crește sau fluctua. În cele mai multe cazuri, cauza leziunilor este creșterea presiunii intraoculare, care afectează negativ funcția și metabolismul fibrelor nervoase.

Camera anterioară a ochiului este umoarea apoasă, a cărei stare (deschisă sau închisă) determină tipul de boală (primară sau secundară), deoarece prin ea curge umoarea apoasă (de asemenea). Cea mai frecventă formă este glaucomul primar cu unghi deschis, care afectează aproximativ 2% din populația de peste 40 de ani din țările dezvoltate. Glaucomul primar cu unghi deschis nu este dureros, iar afectarea vizuală cauzată poate trece neobservată pentru o perioadă lungă de timp. În celălalt grup de tipuri de glaucom, care sunt asociate cu o presiune intraoculară ridicată, pe lângă vederea încețoșată, acestea pot provoca dureri la nivelul ochiului și al oaselor din jurul ochiului, precum și cercuri curcubeu în jurul surselor de lumină (cum ar fi atacurile glaucomatoase, care se pot dezvolta în cazul glaucomului cu unghi închis).

În plus față de verificarea acuității vizuale, este important să se examineze câmpul vizual și fundul de ochi (nervul optic), să se măsoare presiunea intraoculară și să se efectueze o examinare cefalometrică (triradiografie/gonioscopie). Deoarece este o boală ereditară, trebuie examinate și rudele de sânge. Glaucomul este o boală cronică; tratamentul poate dura toată viața. Scopul tratamentului în toate tipurile de glaucom este de a reduce presiunea din ochi sau de a elimina cauza presiunii ridicate. Presiunea oculară poate fi redusă cu ajutorul medicamentelor (de obicei picături pentru ochi), cu ajutorul laserului sau prin intervenție chirurgicală. Pierderea vederii din cauza glaucomului reprezintă o povară grea pentru individ și pentru familia acestuia (calitate redusă a vieții, mobilitate redusă, conducerea unei mașini cu dificultăți de citire, anxietate persistentă cu privire la posibilitatea orbirii totale) și are un cost social direct ridicat (medicamente, intervenții chirurgicale) și, mai ales, un cost social indirect (sprijin financiar, pierderea locului de muncă, ajutor pentru sarcini administrative). Urmărirea oftalmologică regulată a pacienților cu glaucom este crucială. Având în vedere că mulți oameni nu observă îngustarea câmpului vizual sau nu acordă prea multă importanță simptomelor, afectarea nervului optic este adesea descoperită prea târziu, iar pierderea vederii este ireversibilă. În cele mai grave cazuri, poate apărea chiar pierderea vederii

Degenerescența maculară legată de vârstă (AMD)

Degenerarea maculară legată de vârstă este o boală a maculei lutea, care apare de obicei după vârsta de 50 de ani. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), este principala cauză de orbire dobândită la adulți în țările dezvoltate și a treia cauză de orbire în lume, după cataractă și glaucom. Vârsta este cel mai important factor de risc, incidența triplându-se între 50 și 75 de ani. Boala este mai frecventă la persoanele de culoare albă, dar cel mai important factor de risc (modificabil!) este fumatul: date recente arată că fumatul poate crește riscul de deficiență vizuală de până la patru ori.

Există mai multe clasificări ale bolii în literatura de specialitate, clasificarea uscată/umedă utilizată în mod obișnuit este acceptabilă, dar defectul său major este că nu oferă informații privind afectarea vizuală existentă sau preconizată și nici nu oferă o bază pentru evaluarea riscului pentru pacienți.

Forma uscată, atrofică, afectează 85-90% dintre pacienți, cu o deteriorare treptată a capacității de citire și o fragmentare a literelor citite. Cu toate acestea, în cazul acestui tip de boală, pot trece zeci de ani până la pierderea completă a capacității de citire.

În 10% din cazuri, forma uscată a bolii evoluează către o formă mai severă, care se deteriorează rapid, numită formă umedă. Un simptom precoce este distorsionarea vederii, pacienții afectați văzând liniile drepte ca fiind curbe.

Neovascularizația vasculară (CNV) care apare în cursul bolii provoacă o deteriorare rapidă a vederii, iar neovascularizația se vindecă întotdeauna cu cicatrici, cel mai adesea cu cicatrici grosiere. În cursul bolii, partea centrală a câmpului vizual este afectată din cauza leziunilor din câmpul de vedere ascuțit, iar pacienții își pierd capacitatea de a citi fără tratament și adesea, din păcate, cu tratament, dar vederea periferică este păstrată în stadiile finale ale bolii.

Tomografia în coerență optică (OCT) și angiografia cu fluoresceină (FLAG) fac parte din practica zilnică și ajută la distingerea și înregistrarea diferitelor stadii și afecțiuni. Aceste teste de imagistică oftalmologică sunt esențiale pentru stabilirea unui plan de tratament și pentru urmărirea pacienților.

În ceea ce privește vindecarea bolii, în prezent nu există un tratament definitiv. Mai multe studii au arătat că vitaminele antioxidante și oligoelementele (de exemplu, luteina) pot avea un efect benefic în cazurile moderate de degenerescență maculară legată de vârstă. Tratamentele paliative pentru a întârzia progresia bolii includ medicamente intravitreale (anti-VEGF) în globul ocular, lasere de fund de ochi, fototerapie dinamică și, uneori, intervenții chirurgicale. Terapia prin injectare intravitreană cu medicamente anti-VEGF (precum aflibercept, bevacizumab și ranibizumab) este cel mai eficient mod de a trata AMD neovasculară și reprezintă prima linie de tratament. Reabilitarea timpurie a pacienților începe cu sprijin psihologic, mobilitate și abilități de viață pentru a continua să aibă o experiență de viață completă și fără limitări, precum și adaptarea la viață și la muncă, cititul și utilizarea de dispozitive speciale de asistență. utilizarea calculatorului.